Investigaţii extrajudiciare

Din punct de vedere juridic, calculatorul poate fi identificat în următoarele ipostaze:

  • ţinta sau victima infracţiunii
  • instrumentul prin care s-a realizat infracţiunea
  • depozitarul probelor legate de o infracţiune.

Un calculator sau o reţea de calculatoare poate fi oricînd, virtual, victima unei infracţiuni. Avem în vedere aici sabotajul, furtul sau distrugerea informaţiilor stocate în memoria sa. În aces caz vizate sînt cele trei caracteristici fundamentale ale securităţii echipamentului: confidenţialitatea, integritatea sau disponibilitatea.

Calculatorul poate fi folosit însă şi ca o armă pentru realizarea unor tranzacţii financiare frauduloase, încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, realizarea de falsuri. În acest caz putem spune că infracţiunile sînt în fapt “ajutate” de către calculator.

Ultimul rol, cel de “martor” al infracţiunii este unul oarecum duplicitar pentru că această situaţie se regăseşte în oricare din variantele anterioare. Claculatorul este cel care poate ajuta la identificarea informaţiilor folosite în săvîrşirea unei infracţiuni.

Această distincţie a rolurilor, între subiect sau obiect al infracţiunii, ajută cel mai bine investigatorul pentru că în fapt evidenţiază intenţia celui care a săvîrşit infracţiunea. În practică însă, sînt rare situaţiile în care o infracţiune poate fi încadrată într-o singură categorie datorită modului în care tehnologiile au fost concepute şi funcţionează.